Silvia Sirbu – olteanca din Hartaganii Hunedoarei

0
Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Silvia este o mai veche cunoştinta de-a noastra , din vremea cand era studenta la Jurnalism si Comunicare la Universitatea din Pitesti. Iata ca peste un deceniu o redescoperim intr-o ipostaza absolut inedita, relocata si cu un mod de viata absolut atipic pentru marea majoritate a tinerilor de astazi. Micuta de statura, dar cu o energie care cu greu poti sa nu i-o remarci, aceasta zvarluga de fata a muncit cat intr-o viata de om trecand prin experiente profesionale din cele mai interesante pana intr-un moment cand si-a descoperit vocatia in Hartagani, un mic sat din zona montana a Hunedoarei la nici 30 de km de municipiul Deva. Cu greu am reusit sa o contactam datorita faptului ca in zona aceea salbatica in care si-a incropit o gospodarie impreuna cu logodnicul sau, retelele de telefonie mobila sunt ca si inexistente. Iata ca dupa multe incercari am prins-o cu semnal la telefon doar pentru ca printr-o minune coborase din munte in Deva unde apelul nostru a avut sanse de izbanda. Silvia a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari intr-un fel de interviu telefonic pe care il prezentam in continuare:

Silvia, inainte de toate doresc sa stiu cum se poate adapta o olteanca apriga la felul molcom al ardelenilor din zona? Te intreb nu numai din perspectiva temperamentului uman atat de diferit ci si in cheia multiculturalismului tinand cont de faptul ca odata cu schimbarea ,,domiciliului,, inevitabil ai exportat si ai importat in egala masura moduri de viata.

Intrarea mea în viaţa acestor locuri s’a facut treptat, a fost ca o naştere, aproape ca cea a nasterii din nou, despre care vorbeste Biblia, în sensul că eram acolo, dar nu eram acolo. Ca să fii cu adevarat în locurile astea îti trebuie , într’adevăr , o anumită stare sufletească, o anumită valenţă, un anumit tremur special, pe care începi să îl simţi numai după o anumită vreme; şi nu numai timpul se face responsabil de această trecere -schimbare, ci şi structura firii tal, trebuie să aibă acea dorinţă, deschidere, sensibilitate şi putere, toate ţesute în acelaşi ritm.

Ce am importat? Ca şi olteancă , ca şi fel, am importat viteza cu care fac o grămadă de lucruri fără să ma plâng, fară să ma doară, fară să mi se pară prea mult. Poate dârzenia firii oltenilor, încăpăţânarea lor, pofta lor de viaţă, dorinţa după mai mult, puterea de a merge mai departe , energia şi speranţa de care ai nevoie să o poţi lua de la capăt într’un colţ de lume un pic diferit de locurile tale.. Dar frumuseţea acestor locuri, liniştea cu care trece timpul înfăşurat parcă în acele sunete de talăngi şi clopoţei ale turmelor care trec necontenit de jos în sus şi de sus în jos, în fiecare vreme, în fiecare anotimp, ea este cea care te poartă pe tine către această lume ce ţi se deschide nouă în faţa ochilor, şi pe lume către tine, către interiorul tău, unde trebuie să o coci, şi să o naşti din nou, prin prisma noilor tale gânduri, cugete şi simţiri.

În locurile acestea, ca de altfel pretutindeni, trăiesc două feluri de oameni, şi anume, cei care s’au născut aici, şi cei care au venit aici, cei care văd*şi cei care nu văd*. Când trăieşti înconjurat din toate partile de frumuseţe, dacă îţi lipseşte acea structură interioară, nu mai poti cunoaşte, nu mai poti afla, şi de aici. nu te mai poti minuna, pe tine şi pe ceilalti, de aici rezultând o întreagă paletă de comportamente care nu pot în nici un fel să te beneficieze pe tine, şi nici pe cei din jur). Ce vreau să spun e că, indiferent cât de frumos ar fi locul în care trăieşti, dacă nu ştii să visezi cu ochii deschişi, dacă simţurile îţi sunt bătătorite, cu greu ai să poţi înţelege frumuseţea din jurul tău. Frumuseţea li se arată doar celor care posedă înţelepciune. Se pare ca acestea două locuiesc împreună pe Marea de Cristal a Timpului.

Ce ai pierdut din viata urbana si ce ai castigat la Hartagani?

Cred că am pierdut multimea oamenilor rostogolindu’se pe lângă tine. Am pierdut acele picturi in ulei ale siluetelor oamenilor. Iubesc să văd oameni, de aceea oriunde mă duc, oricand plec de aici, la târguri sau expoziţii, pare că mă împărtăşesc cu oamenii. mă botez cu ei sau îi botez şi pe ei în nevoia mea, cât şi în pasiunile mele ce s’au născut pentru pământ şi natură.

Timpul are o alta dimensiunea aici. Cum modeleaza curgerea lui viata unor tineri ca voi ?

Timpul are aici, într’adevăr, altă curgere. Liniştea de aici, împreună cu scurgerea timpului, nu are cum să nu sape în tine gânduri. Aici meditaţia este la ordinea zilei, natura ţinându’ţi, parcă, ritmul, aproape că obligându’te să iei parte, înţelept, la această viaţă, să înţelegi mult mai mult decât se vede cu ochiul liber. Aici ţi se nasc, dacă nu ţi s’au nascut până atunci, aici ţi se aprofundează, dacă au fost deja născute în tine, întrebările existenţialiste. Aici Tu eşti marea întrebare pusă Universului în fiecare zi.

Aici este peisajul în care ţi se sapă şi mai adânc nevoia după răspunsuri.

Care a fost cel mai greu moment pe care l-ati trait la Hartagani?

Cele mai grele momente au fost atunci când am învâţat pe pielea noastră natura şi felul ei. Când am experimentat seceta, inundaţiile, vântul şi gerul puternic, oh şi puterea focului. Dar aceste momente au fost şi cele mai memorabile. Ca nişte linii mari de demarcaţie, ca nişte linii, dincolo de care, a început o altă etapă a vieţii.

Impreuna cu logodnicul tau ai pus bazele unei frumoase initiative care s-a transformat intr-o pasiune ce depaseste cu mult spatiul Hunedoarei. Ce ne poti spune despre brandul ,,Handmade de Hartagani,,?

Am creat acest Handmadede Hărţăgani pentru a putea pune lumina reflectoarelor pe acest mic sătuc din fascinanţii Munţi Metaliferi. Produselepe care le facem aici nu fac altceva decât să reflecte dorinţa noastră după curat, sănătos şi ecologic, dorinţa noastră după frumos şi unic, şi vin să întâmpine atât nevoile noastre cât şi ale orăşeanului care vrea , oarecum, să mai aibă contact cu ruralul, cu ancestralul, şi o poate face prin susţinerea activă a comunităţilor noastre rurale, prin cumpărarea directă sau online a tuturor produselor noastre unice: de la obiecte de decor( din lemn, din sfoară) până la mixed media art şi săpunuri naturale.

Experienta voastra poate fi un exemplu pentru tinerii de la oras care vor sa se reinventeze inspirandu-se din reusita pe care ati realizat-o aici? Satele romanesti sunt aproape pustii iar orasele pline de tineri someri. Ce le-ai sugera ?

Tinerii sunt o forţă, tinereţea este o forţă, iar a vorbi unui tânăr care nu este deprins cu înţelepciunea, este ca şi cum ai striga la porţile unei cetăţi mari. Trebuie să vrei să te cunoşti pe tine însuţi, dincolo de lumea fantezistă care ţi se deschide prin televizor. Le’aş sugera sa îşi arunce televizoarele, să pună la îndoială totul, ca de acolo, să poată să cerceteze totul într’o cu totul altă lumină. Nu le pot sugera, pur si simplu, să se mute la ţară, pentru că acest proces poate să fie un şoc pentru cei neiniţiaţi*. Multe căi par omului bune, dar nu toate hrănesc. Cred că fiecare individ poate să fie o lumină pentru ceilalti, acolo unde este , în locul în care este şi în lucrul în care ştie să îl facă cel mai bine. Nu suntem nici unul la fel, individualitatea nu trebuie uitată, şi, în lumina asta, fiecare are o menire proprie. Nu putem fi cu toţii ingineri, sau doctori, sau agricultori. Totul depinde de tine şi de cât eşti dispus să înţelegi din acest Mare Mister care ţi se relevă, zilnic, prin propria’ţi viaţă.

Satul romanesc modeleaza valorile si din perspectiva culturala. Oricat de ciudat ar putea parea, viata la oras chiar daca prezinta multe avantaje in ceea ce priveste accesul la cultura, presiunea pe care o pune acesta pe factorul uman nu permite legatura cu ancestralul. Ne poti spune cate ceva despre particularitatile locurilor in care traiesti, traditii, obiceiuri, mod de viata?

Încă din cele mai vechi timpuri, înainte chiar de atestarea documentară a satului Hărţăgani (1439) cele mai la îndemână ocupaţii ale sătenilor au fost creşterea animalelor şi pomicultura în combinaţie cu o agricultură destul de precară, dat fiind faptul că satul este sărac în pământ arabil.

Economia agricolă predominant orientată spre creşterea vitelor, uscatul fânului, cultura unor plante şi pomicultura explică modul în care sătenii valorifică paralel terenurile din sat si de*la deal*. La deal* se află de obicei vitele, oile şi caprele, iar cineva din familie chiar stă la grajd, apoi, pe înserate coboară cu laptele.

Creşterea animalelor încă mai constituie ocupaţia principală a locuitorilor acestui sat, datorită condiţiilor naturale favorabile, cum ar fi păşunile şi fâneţele, surse ieftine pentru hrana şi întreţinerea animalelor. Ce m’a izbit prima data la aceste meleaguri, pe lângă frumuseţea naturală a locurilor, a fost frumuseţea şi curăţenia, ordinea şi armonia caselor acestor oameni. Ordinea curţilor lor, geometria spaţiului în care locuiesc. Pentru mine a fost o diferenţă mare faţă de ceea ce eram obişnuită la sudul ţării.

Apoi, a fost specificul limbii vorbite, graiul lor este extrem de expresiv, foarte diferit până şi faţă de cel al hunedorenilor din oraşul-cetate, Deva. Mi’au trebuit ani buni şi nici acum nu pot înţelege pe deplin graiul lor.Cuvinte arhaice, regionalisme toate împletite în graiul lor ardelenesc au fost adevărate provocări pentru mine.

Se spune ca civilizatia incepe de la apa si sapun. De ce este atat de apreciat sapunul pe care il produci in Hartagani, ca inovatie in ceea ce priveste impactul asupra igienei? Absenta produselor chimice din compozitia lui il situeaza in topul produselor de acest gen insa la un pret absolut accesibil. Care este secretul?

Săpunurile noastre sunt rezultatul a ceea ce natura ne pune la dispoziţie pentru a ne curăţa şi pentru a ne păstra o sănătate cât mai îndelungată. Folosind o reacţie simplă, chimică, de saponificare, cât se poate de naturală, dintre o bază şi un acid, am ajuns să producem câteva reţete de săpun cu adevărat extraordinare, cu nişte valori foarte bune în fişele calculatorului indicilor de saponificare.

Fara sa o iei ca pe un compliment, felul in care arati indica in mod cert o viata sanatoasa si cu un minim acces la produsele procesate sau cu grad ridicat de chimizare. Ai fost cobaiul propriilor experiente cosmetice sau culinare pe care le-ai inventat in gospodaria de la Hartagani. Deasemenea ai supravietuit cu succes iar rezultatul garanteaza o reusita fantasticaJ. Dincolo de asta consideri ca secretele taranilor transilvaneni se afla in vreo proportie in ingredientele acestor retete?

Multumesc pentru compliment, chiar dacă nu trebuia să o iau ca pe un compliment; Cu sigurantă magia acestor locuri, spiritul care îl punem, şi care ne însoţeşte mereu, în producerea acestui săpun,, a făcut din acesta, unul magic. Săpunul este unul unic, pentru că pune în contact două lumi total diferite: lumea de la oraş cu lumea satului. Oamenii îşi doresc să investească în ceva autentic, tradiţional, făcut în casă, dar trebuie să aibă şi motive serioase să o facă, iar acestea ar fi : calitatea excepţională a săpunurilor noastre la preţuri accesibile; iar gândul că pot susţine activ comunităţile  rurale le oferă clienţilor noştri şi un fel de reuşită spirituală, stiind că au fost părtaşi la zidirea şi întărirea unei comunităţi. Chiar dacă această iniţiativă pare una umilă acum, peste ani, totul va arăta altfel, vom reuşi să transformăm acest sătuc într’o destinaţie turistică atractivă. Lucrurile mari au nevoie de paşi mărunţi, dar siguri, iar un lucru bine făcut, cere timp.

Logodnicul tau detine cel mai puternic telescop privat din Romania. Consideri ca cerul este mai aproape de oameni la Hartagani? Daca da, de ce?

Telescopul este cel mai mare telescop din ţară la ora actuală, deţinut de o persoană fizică. Suntem foarte mândri de el, mai ales că a fost construit integral de David, mai puţin oglinzile, de care s’a ocupat un optician din Timişoara. Este un telescop de tip newtonian cu o apertură de 450 mm pe o montură dobsoniană.Credem că acest spirit creativ, născut în noi, va avea forta şi puterea să contureze oamenilor un univers minunat, şi suntem dispuşi să punem la picioarele comunităţii acesteia toate puterile noastre creative, pentru a avea parte de o comunitate sustenabilă şi creativă atât noi, cât şi generatiile după noi. Cerul din Hărţăgani este mai aproape de noi, şi putem spune asta, din perspectiva unicităţii experienţelor noastre. Cred că fiecare dintre noi poate spune asta. După ce începi să te minunezi şi să vezi marele tablou al Universului desfăşurându’se, ca un sul vechi, în faţa ochilor tăi, când lumina de la milioane de ani lumină ajunge pe retina ochilor tăi, când reuşeşti să îţi schitezi în tine locul special creat pentru tine, când meditezi la toate astea, nu ai cum să nu crezi ca cerul este mai aproape de tine, indiferent de eşti în Hărţăgani, sau în New York.

Ce impact a avut asupra micii comunitati de la voi relocarea voastra la Hartagani?

Oamenii acestor locuri îşi iubesc cu adevărat pământul, animalele şi locul lor sub soare. Cu sosirea noastră în satul lor pare’se că au primit un soi de imbold, de trezire. Când vad cât de căutate şi dorite au ajuns locurile lor, pământurile lor, au ajuns şi ei să le valoreze şi să pună preţ mai mare pe ceea ce au. Satul pare că a luat o nouă înfăţisare şi are acum o nouă atitudine faţă de locurile acestea binecuvântate. Cu siguranţă Hărţăganiul a fost dintotdeauna aici, având aceeaşi culoare şi aceleaşi miresme, dar acum pus în context, în contextul sosirii unor tineri aici, după ce, câteva luni la rând, câteva ziare, publicaţii şi câteva televiziuni, au adus Hărţăganiul mai aproape de cei care nu il cunoşteau, Hărţăganiul pare şi este un loc de vis. O destinaţie fascinantă atât pentru cei care vor să vadă locuri istorice, pline de mister şi farmec, cât şi pentru iubitorii de drumeţii, de offroad şi alpinişti.

Care este cea mai mare lipsa pe care o resimtiti in viata de zi cu zi?

Viata petrecută aici, în dimensiunea asta a timpului, te învaţă multumirea, aceea stare în care mulţumeşti Cerului pentru fiecare bucată de pâine pusă în gură, pentru că acum începi să înţelegi valoarea muncii şi preţul sudorii, acum ştii să preţuieşti căldura, pentru că ai văzut ce poate aduce gerul şi ai văzut cât de greu se munceşte pentru a ajunge să te încălzeşti. Multumeşti pentru fiecare legumă pe care o mănânci , pentru că ai văzut că pâmântul trece prin diverse stadii, în care reuşeşte să te surprindă, în care timpul de învăţare este mereu şi continuu. Mulţumeşti vântului pentru fiecare frunză mişcată, pentru că a trecut o vară toridă prin văile munţilor şi ştii câtă nevoie ai avut de el.

Iar APA, oh cât ajungi să o preţuieşti, pentru că ai trecut prin zile lungi de secetă, în care tu şi plăntuţele tale aţi înţeles cât de preţioasă e.

Înţelegi PLOAiA, pentru că în acele luni de secetă, ai încercat toate mecanismele de colectare a ei.

Înţelegi ritmul fântânilor si al izvoarelor, pentru că acum înţelegi cât de greu se umple o fântănă cu apă. Acum înţelegi natura mecanismelor sobelor, după ce ai făcut şi desfăcut la ele, începi să înţelegi misterul lemnului, esenţele lor, pentru că ti’ai lucrat cu pasiune, casa. Înţelegi că fiecare meserie este importantă, şi nu este una mai prejos. Acum înţelegi valoarea sfaturilor şi cât de preţioase sunt, pentru că au fost momente când nu ai ascultat. Acum înţelegi importanţa tăcerii, pentru că, ştii şi tu bine, că au fost momente, când ai vorbit mult şi prost, dar acum te’ai deprins cu înţelepciunea de a asculta totul în tot.

Acum începi să înţelegi ritmul în care trebuie să dansezi cu natura şi nu împotriva ei. Înveţi să o protejezi ca pe cea mai mare avuţie a ta, pentru că începi să înţelegi că toate lucrează împreună spre binele oamenilor, acum înţelegi că toate au un rost, un scop. Acum începi să prinzi din strălucirea misterului ce ţi se dezvăluie pe zi ce trece, în tine!

In zonele izolate se spune ca simturile se ascut iar perceptiile cresc in intensitate. Care este cea mai profunda senzatie?  

Simţurile noastre, într’adevăr, s’au ascuţit. Primul dintre acestea este simţul auzului, liniştea cu care începi să te înveţi, îţi ascute percepţia sunetului,începi să distingi între diferitele glasuri de păsări de acasă (cele care rămân pe timpul iernii) şi cele care pleacă dincolo, începi să distingi până şi sunetele pe care le face vântul în diferite anotimpuri, poti închide ochii şi poţi distinge sunetele schimbării.

Acesta este locul unde am auzit pentru prima dată sunetul păsărilor migratoare: când vin şi când pleacă, sentimentul acela profund, de întoarcere în copilărie, este un element emoţionant în acest tablou. Când le aud mă vindec pe loc, de tot ce cred că nu am, de tot ce cred că nu am împlinit, de tot ce cred că nu am desăvârşit. Dacă ar fi să votez cel mai minunat sunet al acestor locuri, acesta ar fi pe primul loc, urmat de sunetul mieilor şi iezilor, sunetul de albine, la începutul primăverii, sunetele rândunicilor care vin, în fiecare an, pe firele de electricitate ale casei noastre.Apoi, a urmat simtul văzului care a fost îmbogăţit simţitor. Nu putem spune că vedem mai multe culori, (haha) doar că acum le putem prezice, ştim ce urmează în paleta de culori a naturii.Mirosul, bineînţeles şi el ascunţindu’se o dată cu trecerea anilor. Aerul curat pe care îl simţim zilnic, face ca toate mirosurile ce ne înconjoară, să fie mai puternice, mai bine conturate.Tactil ne’am îmbogăţit, sunt atâtea texturi în jurul nostru.  Altfel spus: ne’am îmbogăţit şi suntem bogaţi!

Ce va doriti in continuare?

Ce ne dorim ? Ne dorim atâtea lucruri. Dorim să învăţăm mai multe lucruri despre aceste locuri şi istoria lor, ca astfel să le putem încadra mai uşor în planurile noastre. Sperăm să venim cu idei noi de promovare, cu noi resurse. Dorim să ridicăm un Observator astronomic care va schimba un pic istoria acestei zone. Dorim să ne punem la atac ideile în ce priveşte construcţia unei case în pământ, un fel de hobbit house. Eh, sunt multe de spus şi de pus pe foaie, dar şi în practică!

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
Distribuie.

Despre Autor

Lasa Un Comentariu