Despre Noi

Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Multiculturalismul

Este un concept de gandire in filosofia politica cu privire la modul corect de a raspunde diversitatii culturale si religioase. Simpla tolerarea a diferentelor de grup se spune ca se incadreaza strict in a trata membrii grupurilor minoritare ca cetateni egali; recunoasterea si acceptarea pozitiva a diferentelor de grup sunt necesare prin intermediul unor “drepturi diferentiate in functie de grup”, un termen inventat de Will Kymlicka (1995). Unele drepturi diferentiate in functie de grup sunt detinute de membri individuali ai grupurilor minoritare, la fel ca in cazul persoanelor carora li se acorda scutiri de la legile aplicabile in mod general in virtutea convingerilor lor religioase sau persoane care cauta gazduirea/incadrarea/implementarea/acceptarea limbii in scoli sau la votare. Alte drepturi diferențiate in functie de grup sunt detinute de “group qua” mai degraba de catre membrii sai in mod individual.Astfel de drepturi sunt numite in mod corespunzator drepturi de grup, la fel ca in cazul grupurilor indigene si a natiunilor minoritare, care pretind dreptul de autodeterminare. In cele din urma,multiculturalismul este strans aliat cu nationalismul.
In timp ce multiculturalismul a fost folosit ca un termen generic pentru a caracteriza revendicarile morale si politice ale unei game largi de grupuri defavorizate, inclusiv afro-americani, femei, homosexuali lesbiene,persoanele cu handicap, cei mai multi teoreticieni ai multiculturalismului tind sa se concentreze pe argumentele lor asupra imigrantilor care sunt minoritatile etnice si religioase (latinii din SUA, musulmanii din Europa de Vest), natiuni minoritare (catalani, basca, Tara Galilor, Quebecois), si a populatiilor indigene (populatiile native din America de Nord, maori din Noua Zeelanda).

1 Pretențiile multiculturalismului

Multiculturalismul este strans asociat cu “identitate politica”, “politica de diferenta” si “politica de recunoastere”, toate care impartasesc angajamentul de a revalorizarea identitatile nerespectate si modificarea modelelor dominante de reprezentare si de comunicare, care marginalizeaza anumite grupuri (Young 1990 , Taylor 1992, Gutmann 2003). De asemenea,multiculturalismul este o chestiune de putere economica si interese politice; ea cere masuri corective la dezavantajele economice si politice pe care oamenii le sufera ca urmare a statutului lor minoritar.
Multiculturalistii au garantat ca aceasta “cultura” și “grupuri culturale”, urmeaza a fi recunoscute si acceptate. Cu toate acestea, pretentiile multiculturale includ o gama larga de revendicari care implica religie, limba, etnie, nationalitate si rasa. Cultura este un concept notoriu overbroad si toate aceste categorii au fost subsumate sau asimilate conceptului de cultura (Song 2008). Limba si religia sunt in centrul multor cereri de acceptare culturala de catre imigranti. Cerinta cheie facuta de catre natiuni minoritare este pentru drepturi de auto-guvernare. Etnia are un rol mai limitat in discursul multicultural. Antirasismul si multiculturalismul sunt idei distincte, dar legate: primul scoate in evidenta “persecutare si rezistenta” in timp ce a doua scoate in evidență “viata culturala, expresie culturala, realizari si altele asemenea” (Blum 1992, 14).
Cererile de recunoastere in contextul educatiei multiculturale nu sunt doar pentru recunoasterea aspectelor culturii actuale a unui grup (de exemplu, afro-american de arta si literatura), ci si pentru istoria de subordonare a grupului si a experientei sale concomitente (Gooding-Williams, 1998).
Exemple de acceptari culturale sau “drepturile diferentiate in functie de grup” includ derogari de la legea aplicabila,asistenta pentru a face lucruri pe care majoritatea le poate face fara ajutor extern (de exemplu, buletine in mai multe limbi, finantarea pentru scolile in limbi minoritare si asociatiile etnice), reprezentarea minoritatilor in organele guvernamentale (de exemplu, cotele etnice pentru liste de partid sau de mandate legislative), recunoasterea codurilor juridice traditionale de catre sistemul juridic dominant sau drepturi de auto -guvernare limitate(de exemplu, recunoasterea calificata a suveranitatii tribale si a aranjamentelor federale, recunoscand autonomia politica din Quebec.
De obicei, un drept-diferentiat in functie de grup este un drept al unui grup minoritar (sau membru al unui astfel de grup) de a actiona sau nu intr-un anumit mod, in conformitate cu obligatiile lor religioase si / sau angajamentele culturale. In unele cazuri, acesta este un drept care restrictioneaza in mod direct libertatea de non-membru, cu scopul de a proteja cultura grupului minoritar, la fel ca in cazul restrictiilor privind utilizarea limbii engleze in Quebec. In cazul in care titularul de drept este grupul, dreptul poate proteja regulile de grup, care limiteaza libertatea membrilor individuali, la fel ca in cazul regulii de membru Pueblo, care exclude copiii femeilor care se casatoresc in afara grupului.

2 Justificări pentru multiculturalismul

2.1 Comunitare
O justificare a multiculturalismului rezulta din critica comunitara a liberalismului. Liberalii sunt individualisti etice; ei insista ca indivizii trebuie sa fie liberi sa aleaga si sa urmeze propriile conceptii de viata buna. Ele dau intaietate drepturilor individuale si libertatii asupra vietii comunitatii si a bunurilor colective. Unii liberali sunt, de asemenea, individualisti, atunci cand este vorba de ontologie sociala. Atomisti cred ca poat si ar trebui sa reprezinte actiuni sociale si de bunuri sociale in ceea ce priveste proprietatile indivizilor constitutive si a bunurilor individuale.
Comunitarienii resping ideea ca individul este inainte de comunitate si ca valoarea bunurilor sociale poate fi redusa la contributia bunastarii individuale. In schimb ei imbratiseaza holismul ontologic, care vede bunurile sociale drept “ireductibil social” (Taylor 1995). Acest punct de vedere holist identitatii colective si a culturilor sta la baza cazul normativ Charles Taylor pentru multicultura”politica de recunoastere” (1992). Identitatile culturale diverse si limbile sunt ireductibile bunuri sociale, care ar trebui sa fie considerate de valoare egala. Recunoasterea valorii egale a diferitelor culturi necesita inlocuirea regimului traditional liberal al libertatilor si oportunitati identice pentru toti cetatenii cu un regim de drepturi speciale pentru grupurile culturale minoritare.

2.2 Egalitaristi liberali
O a doua justificare a multiculturalismului vine din interiorul liberalismului.Will Kymlicka a dezvoltat teoria cea mai influenta a multiculturalismului bazat pe valorile liberale de autonomie si de egalitate (Kymlicka 1989, 1995, 2001). Cultura este considerata a fi valoroasa pentru persoanele fizice, din doua motive. In primul rand, aceasta permite o autonomie individuala.O conditie importanta a autonomiei are o gama larga de optiuni din care sa aleaga.In al doilea rand, cultura este instrumental valoroasa pentru individ,auto-respect. Bazandu-se pe teoreticieni comunitarismului si nationalismului, Kymlicka sustine ca exista o legatura profunda si generala intre respectul de sine a unei persoane si respectul acordat grupului cultural din care face parte.
Kymlicka pleaca de la aceste premise cu privire la valoarea instrumentala a calitatii de membru cultural la afirmatia egalitarista, deoarece membrii grupurilor minoritare sunt dezavantajati in ceea ce priveste accesul la propriile lor culturi (in contrast cu membrii culturii majoritare), acestia au dreptul la protectie speciala. Este demn de remarcat faptul ca argumentul ,,Kymlicka’s liberal egalitarian”pentru acceptarea culturii reflecta o idee centrala a unui corp mai larg a ceea ce critici l-au identificat ca fiind “noroc egalitarism” (Anderson 1999, Scheffler 2003). Egalitaristii sustin ca indivizii ar trebui sa fie considerati responsabili pentru inegalitatile care rezulta din propriile alegeri, dar nu si pentru inegalitatile care rezulta din alte circumstante. Kymlicka sugereaza ca inegalitatea care rezulta din calitatea de membru intr-o cultura minoritara nu este alegerea individului.Drepturile de grup minoritar sunt justificate,dupa cum sustine Kymlicka, “intr-o teorie egalitarista liberala … care subliniaza importanta de a rectifica inegalitatile nealese de individ ” (Kymlicka 1995, 109).
S-ar putea pune intrebarea daca grupurile minoritare culturale intr-adevar sunt dezavantajate sau sufera o inegalitate grava. De ce sa nu puna in aplicare doar legile antidiscriminatorii, oprindu-se la orice acceptare pozitiva pentru grupurile minoritare? Kymlicka si alti teoreticieni liberali ai multiculturalismului sustin ca legile antidiscriminatorii se incadreaza in a trata membrii grupurilor minoritare ca egali; acest lucru se datoreaza faptului ca statele nu pot fi neutre in ceea ce priveste cultura. In diverse societati culturale, putem gasi cu usurinta modele de sprijin de stat pentru unele grupuri culturale in detrimentul altora. In timp ce statele pot interzice discriminarea rasială si de a evita infiintarea oficiala a religiei, ei nu pot evita stabilirea unei limbi de invatamant public si alte servicii de stat (limba fiind un marker paradigmatic al culturii) (Kymlicka 1995, 111; Carens 2000, 77-78; Patten 2001 , 693). Avantaje culturale sau lingvistice se pot transforma in avantaje economice si politice din moment ce membrii comunitatii culturale dominante au un suport in scoli, la locul de munca si in politica.
In plus fata de sustinerea de stat a unor culturi in detrimentul altora, legile de stat pot plasa constrangeri asupra unor grupuri culturale in detrimentul altora. Luati in considerare cazul regulamentelor de dress cod in scolile publice sau la locul de munca. Cazul interzicerii a statului francez al portului religios in scolile publice, care greveaza fetele musulmane care doresc sa poarte valul musulman la scoala, este un exemplu (Bowen 2007, Laborde 2008).Multiculturalistii liberali sustin ca asistarea minoritatilor culturale prin intermediul unei scutiri si de acceptare este ceea ce cere dreptatea.
De exemplu , teoria lui Kymlicka multiculturalismului liberal ofera cea mai puternica forma de drepturi;drepturile de auto -guvernare diferentiate in functie de grup, populatiilor indigene si a minoritatilor nationale, deoarece statutul lor de minoritate este neales; acestea au fost coercitiv incorporate in stat. In contrast, imigrantii sunt priviti ca migranti economici voluntari care au ales sa renunte la cultura lor nativa prin migrarea multiculturalismului imigrant ( ceea ce Kymlicka numeste ” drepturi polietnice “) este inteleasa ca o cerere de termeni mai corecta de integrare prin masuri temporare de cea mai mare parte ( de exemplu, scutiri, educatia bilingva ) si nu o respingere de integrare ( Kymlicka 1995, 113-115 ) .

2.3 Postcolonial
In cele din urma, unii filosofi au privit dincolo de liberalism,argumentand pentru multiculturalism. Acest lucru este intarit mai ales de teoreticieni care scriu dintr-o perspectiva postcoloniala. Cazul suveranitatii tribale se bazeaza nu numai pe premise cu privire la valoarea culturii tribale si calitatea de membru, dar si asupra a ceea ce se datoreaza popoarelor native pentru nedreptatilor istorice comise impotriva lor. Sustinatorii suveranitatii indigene accentueaza importanta intelegerii creantelor indigene pe fondul istoric al negarii statutului suveran egal cu grupurile indigene, deposedarea terenurilor lor, precum si distrugerea practicilor lor culturale (Ivison 2006, Ivison si colab., 2000, Moore 2005, Simpson 2000). Acest context pune in discutie legitimitatea autoritatii statului asupra popoarelor aborigene si ofera la prima vedere drepturi speciale si protectie pentru grupurile indigene, inclusiv dreptul de auto-guvernare.
O perspectiva postcoloniala, de asemenea, isi propune sa dezvolte modele de dialog constitutional si politic care sa recunoasca modalitati culturale distincte de a vorbi si de a acționa. Societatile multiculturale constau in diverse perspective religioase si morale, iar in cazul in care societatile liberale acorda serozitate acestei diversitati, ei trebuie sa recunoasca faptul ca liberalismul este doar una dintre multele perspective de fond, bazata pe o viziune specifica omului societatii. Dupa cum sustine Bhikhu Parekh, teoria nu poate oferi un cadru impartial care sa reglementeze relatiile dintre diferitele comunitati culturale (2000). El militeaza in schimb pentru un model mai deschis al dialogului intercultural, in care valorile constitutionale si juridice a unei societati liberale pentru a servi drept punct de plecare initial pentru dialogul inter-cultural fiind in acelasi timp deschis la contestatie. James Tully studiază limba constitutionalismului istoric si contemporan, cu accent pe relatiile de stat occidentale cu popoarele native pentru a descoperi baze mai incluzive pentru dialogul intercultural (1995).

3 Critica multiculturalismului

3.1 Vedere Cosmopolitan a culturii
Unii critici sustin ca argumentul multicultural pentru pastrarea culturilor este fondat pe o viziune problematica a culturii si a relatiei individului la cultura. Culturile nu sunt intreguri distincte, de sine statatoare; ei au interactionat mult timp si s-au influentat unul pe altul in razboi, imperialism, comert si migratia.In multe parti ale lumii,oamenii traiesc in culturi care sunt deja cosmopolite, caracterizate prin hibriditate culturala. Dupa cum afirma Jeremy Waldron (1995, 100), “Noi traim intr-o lume formata prin tehnologie si comert; imperialism economic, religios si politic si descendenti ai acestora; prin migratia in masa si dispersia influentelor culturale. In acest context, sa se integreze in practicile traditionale o cultura aborigena,ar putea fi un experiment antropologic fascinant, dar implica o dislocare artificiala,de fapt ceea ce se intampla astazi in lume.” Waldron respinge premisa ca optiunile disponibile pentru o persoana trebuie sa provina dintr-o anumita culturala; optiuni semnificative pot proveni dintr-o varietate de surse culturale.Teoreticienii multiculturalisti sunt de acord cu suprapunerea culturilor interactiv, dar mentin in continuare ca indivizii apartin unor culturi distincte ale societatii si doresc sa pastreze aceste culturi (Kymlicka 1995, 103).

3.2 Tolerarea cere indiferenta, nu acceptare
O a doua critica majora a multiculturalismului se bazeaza pe idei tolerante liberale si libertatea de asociere si constiinta. Dupa cum sustine Chandran Kukathas (1995, 2003), nu exista drepturi de grup, doar drepturi individuale. Prin acordarea protectii speciale si drepturi grupurilor culturale, statul trece peste rolul sau, care este de a asigura siguranta si risca sa submineze drepturile individuale de asociere. Statele nu ar trebui sa urmareasca “integrarea culturala” sau “inginerie culturala”, ci mai degraba o “politica de indiferenta” fata de grupuri minoritare (2003, 15). Limitarea majora a acestei abordari de tip laissez-faire este: grupurile care nu se apreciaza tolerarea si libertatea de asociere (inclusiv dreptul de a disocia sau a iesi dintr-un grup) poate exercita o discriminare interna impotriva membrilor grupului, iar statul ar avea putina autoritate sa intervina in astfel de asociatii. Aceasta abordare ar permite neglijarea abuziva a membrilor vulnerabili ai grupurilor,tolerarea comunitatilor care au copii nescolarizati si analfabeti; care pun in aplicare casatoriile aranjate; care refuza ingrijiri medicale conventionale membrilor lor;si aplica pedeapsa cruda (Kukathas 2003, 134).

3.3 Diversiunea de la o “politică de redistribuire”
O a treia linie de critica sustine ca multiculturalismul este o “politica de recunoastere”, care distrage atentia de la o “politica de redistribuire” (Barry 2001, Fraser și Honneth 2003). Putem distinge in mod analitic intre aceste moduri de politica: o politica de recunoastere a statutului provoaca inegalitatii si remediul este schimbarea culturala si simbolica, in timp ce o politica de redistribuire provoca inegalitati economice si de exploatare, iar remediul urmarit este restructurarea economica.
Criticii se tem ca multiculturalismul se concentreaza asupra identitatii culturii si distrage atentia sau chiar in mod activ submineaza lupta pentru justitia economica, in parte pentru ca politicile identitare ar putea submina potentialul multirasial, solidaritatea de clasa multietnica, deoarece unele tind sa se concentreze asupra nedreptatii culturale fara prea multa atentie la nedreptate economica. Ca raspuns, multiculturalistii subliniaza faptul ca atat redistribuirea cat si recunoasterea sunt dimensiuni importante in urmarirea egalitatii pentru grupurile minoritare. In practica, ambele moduri de politica au dezavantaje si sunt necesare masuri pentru a obține o mai mare egalitate in functie de liniile de rasa, etnie, nationalitate, religie, sexuala si de clasa, nu in ultimul rand pentru ca multi indivizi stau la intersectia acestor diferite categorii si sufera forme multiple de marginalizare. Cei mai multi egalitaristii sunt concentrati pe redistribuire, dar, de asemenea, recunoasterea este importanta nu numai datorita efectelor sale asupra statutului socio-economic si participarea politica, ci si pentru promovarea incluziunii simbolice a grupurilor marginalizate.

3.4 obiectie egalitarista
O a patra obiectie,critica intelegerea multiculturalista liberala a ceea ce necesita egalitatea. Brian Barry sustine ca minoritatile religioase si culturale ar trebui sa fie considerate responsabile pentru suportarea consecintelor propriilor credinte si practici. El pune in contrast religia si cultura cu dizabilitatile fizice si sustine ca prima nu constrange oamenii in felul in care o face a doua,dizabilitatile fizice. Un handicap fizic sustine o puternica pretentie la prima vedere de compensare, deoarece limiteaza oportunitatile unei persoane de a se angaja in activitati in care altii sunt capabili sa se implice. In contrast, religia si cultura poate modela dorinta cuiva de a profita de o oportunitate, dar acesta nu afecteaza daca unul are o alternativa. Barry sustine ca justitia este preocupata doar cu asigurarea unui interval rezonabil de oportunitati egale si nu cu asigurarea accesului egal la orice alegere particulara sau rezultata (2001, 37). Cand vine vorba de afilieri culturale si religioase, acasta nu limiteaza gama de oportunitati, ci mai degraba alegerile care se poate face in cadrul setului de oportunitati disponibile tuturor.
In replica, s-ar putea argumenta ca oportunitatile nu sunt obiective in sensul fizic sugerat de Barry. ,,Oportunitatea de a face X nu are doar posibilitatea de a face X fara sa se confrunte piedicii fizice; este, de asemenea, posibilitatea de a face X, fara a suporta costuri excesive sau riscul unor astfel de costuri ”(Miller 2002, 51).Statul de drept si angajamentele culturale pot intra in conflict deoarece costurile pentru minoritati sunt prohibitiv de mare.

3.5 Problema vulnerabilitatii minoritatilor interne
O obiectie finala (cea care a primit cea mai mare atentie in dezbaterile stiintifice recente despre multiculturalitate) sustine ca extinderea protectiei grupurilor minoritare poate veni la opresiunea membrilor vulnerabili ai acelor grupuri,ceea ce unii au numit problema “minoritati interne “sau” minoritati din cadrul minoritatilor “(Verde 1994, Eisenberg si Spinner-Halev 2005).Teoreticienii multiculturali s-au concentrat asupra inegalitatilor intre grupuri in favoarea unor protectii speciale pentru grupurile minoritare, dar protectiile pe baza de grup pot exacerba inegalitatile din cadrul grupurilor minoritare. Acest lucru se datoreaza faptului ca anumite modalitati de protejare a grupurilor minoritare ar putea face mult mai probabil ca membrii mai puternici ai acestor grupuri sa submineze libertatile fundamentale si oportunitatile membrilor vulnerabili.
Subgrupurile vulnerabile din cadrul grupurilor minoritare includ disidente religioase, minoritati sexuale, femei si copii. Extinderea protectiei speciale si acceptarea comunitatilor culturale patriarhale poate contribui la consolidarea inegalitatii in cadrul acestor comunitati. Exemplele includ conflicte legate de poligamie, casatoria aranjata, interzicerea valului in Franta, “apararea culturala” in dreptul penal, acomodarea legii religioase sau de drept cutumiar in cadrul sistemului juridic dominant si drepturi de auto-guvernare pentru comunitatile indigene care neaga egalitatea femeilor in anumite puncte de vedere (Deveaux 2006, Phillips 2007, Shachar 2001, Song 2007) .
Un raspuns alternativ la problema minoritatilor interne este mai curand unul democrat si nu liberal.Teoreticienii liberali tind sa plece de la intrebarea daca si practicile culturale minoritare ar trebui să fie tolerate in conformitate cu principiile liberale, in timp ce teoreticienii democratici pun in prim plan rolul de deliberare democratica si intreaba ce partile afecta inteleag practica atacata.

4. Reactii politice impotriva multiculturalismului/Jocuri politice impotriva multiculturalismului

Cea mai mare provocare pentru multiculturalismul nu este filozofia, ci politica.
La începutul secolului al XXI – lea , se vorbea despre o retragere din multiculturalismul ca un ideal normativ si ca un set de politici in Occident.
O parte din reactiile impotriva multiculturalismului imigrant se bazeaza pe frica si anxietat cu privire la “altii” straine si nostalgia pentru un trecut imaginar atunci cand toată lumea stabilea legaturi puternice de identitate si solidaritate. Nativismului este la fel de vechi ca migratia in sine, dar societatile sunt deosebit de vulnerabile la aceasta atunci cand conditiile de securitate si economice sunt deosebit de proaste.
In S.U.A.alte culturi sunt considerate imigrarile latine,in special migrarile neautorizate.
Incepand cu 11 septembrie, minoritatile musulmane au ajuns, de asemenea, sub o noua examinare in S.U.A., preocuparile legate de securitatea si terorism fiind invocate pentru a justifica un control mai dur la frontiera. Numarul de imigranti musulmani din America de Nord ramane relativ mic in comparatie cu Europa de Vest, in situatia in care musulmanii au devenit un element central la dezbateri academice si populare despre multiculturalism. Preocuparea este nu numai asupra securitatii, ci si esecurile politicilor de integrare a multiculturalismului si ofera oportunitati economice reale pentru straini si descendentii acestora.
Reculul politic impotriva multiculturalismului lanseaza noi provocari pentru aparatorii multiculturalismului. Care este relatia dintre multiculturalism si integrarea imigrantilor? Este multiculturalismului liberal cadrul cel mai dorit pentru integrarea imigrantilor? Integrarea este guvernata de un ideal al cetateniei multiculturale fiind obiectivul propriu-zis al statelor democratice liberale? De ce nu o cetatenie comuna bazata pe acelasi set de drepturi si oportunitati pentru toti indivizii? De ce nu transnationalismul, care recunoaste mai multe oportunitati ale oamenilor, sau o cosmopolitism, care are ca scop sa transceanda oportunitatile de grup?

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.