Primul Război Mondial

0
Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

În urmă cu 100 de ani, Regele Ferdinand I și Ion I.C. Brătianu luau  una dintre cele mai importante decizii din istoria României, intrarea în Primul Război Mondial. Această decizie avea să ducă la întregirea teritoriului sau la pierderea României ca stat independent.

România primește ultimatum, intră în război sau nu?

După ce vreme de doi ani a fost neutră, românii s-au lovit de celebra expresie a lui Caragiale ,,noi cu cine votăm”, de data asta, noi cu cine luptăm?

La aflarea veștii că Puterile Centrale declară război Serbiei, regele a spus: „Asta înseamnă război mondial”.

Chiar dacă ambele părți au făcut promisiuni, România și-a negociat atent condițiile pentru intrarea în război. Bucureștiul cerea recunoașterea drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei.

Pe 17 august semnează tratatul cu Antanta (Anglia, Franţa şi Rusia), iar zece zile mai tărziu Romănia declară război Puterilor Centrale ( Germania și Austro-Ungaria) pentru Transilvania. Decizie plătită de Regele Ferdinand cu excluderea din casa de Hohenzollern și interzicerea de a-și mai folosi numele german. În acel moment s-a născut dinastia de România.

Începe o nouă etapă pentru România visul era de unire – „de la Nistru pân’ la Tisa“

Pe fondul ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat a dus la înfrângerea armatei. În luna octombrie a aceluiași an, armata se retrage din Dobrogea fără câștig de cauză.

După ce și-au ,,tratat rănile”, atât sufletești cât și de ordin militar, armata României revine. Totul i se datoreaza generalului Henri Berthelot, care a ,,abdatat” și organizat armata după cerințele războiului.

Henri Berthelot era șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest.

În octombrie 1916 a fost detașat în România, pe toată durata misiunii a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand. Istoricii l-au numit prietenul României în vremuri de răstriște în care țara avea puțini prieteni. Rămâne personajul cheie în refacerea armatei.

Celebrele lupte de la Mărăști, Mărășești, Oituz

După iarna suferinței, cu o mare parte din teritoriu pierdut flacăra speranței abia mai licărea. Din această durere s-a născut văpaia vitejiei care avea să schimbe istoria, o istorie a curajului, a voinței și era despre românii înfânți cu ceva timp în urmă.

Lupta de la Mărăști

Deschide seria celor trei mari bătălii – Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război.

Victoria de la Mărăşti a fost o reală artă militară şi a testat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu care scrie „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

Lupta de la Mărăști a fost o victorie în toată putera cuvântului. Soldatul înfrânt în urmă cu un an a văzut teama, disperarea în ochii inamicilor, a privit cum plecă înfrânți și neputiincioși.

Această bătălie avea să fie preambulul celei de la Mărășești, aici românii au dat dovadă de curaj şi de tot ce aveau mai bun. Sub comanda generalului Eremia Grigorescu românii și rușii fac echipă. Lupta intensă s-a întins pe durata a două săptămâni în care au fost 61 de contraatacuri. Dacă în prima etapă Puterile Centrale au câștigat teren, în final  Antanta și-a jucat cartea și a fost câștigătoare. În această confruntare căpitanul Grigore Ignat, Eremia Grigorescu, şi eroina de la Mărăşeşti, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu au fost cei care s-au remarcat.

Lupta de la Mărășești este sinonimă cu expresia cunoscută a generalului Eremia Grigorescu ,, Pe aici nu se trece./ Nici pe aici nu se trece”.

O mică eroină a crudului război de la Mărășești care întruchipează patriotismul și lupta pentru țară este Măriuca Zaharia, fetița de 12 ani. Era în preajma unui post de observație, văzând că soldatul însărcinat cu transmiterea informațiilor a fost ucis de gloanțe, Măriuca i-a luat locul, dar nu doar la observator ci și în mormântul rece care avea să mărească numarul eroilor.

Lupta de la Oituz

Cunoscută și ca ”a treia bătălie de la Oituz” aceasta a început printr-o acțiune ofensivă a armatei germano-austro-ungare, aparținând Grupului generalului Gerock.

Chiar dacă raportul de forțe și mijloace în cadrul luptei de la Oituz era favorabil Puterilor Centrale (2/1), armata româno-rusă a fost stânca de care s-au lovit și au fost răpuși, dar prețul a fost unul sângeros au căzut în lupte în jur de 12.000 de oameni.

Dar cum o minune nu ține mai mult de trei zile, nici entuziasmul victoriei nu a durat prea mult. În lunile octombrie-noimbrie ale aceluiași an,1917 a venit  lovitura de stat bolșevică de la Petrograd. România rămâne singură, generalul Scerbacev propune încheierea armistițiului cu Puterile Centrale implicându-i și pe români.

Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, evoluția a fost negativă, România trebuia sa iasă din război.

Încă o dată în istoria sa, România își pleacă umilită capul și este forțată de împrejurări să semnează o pace în condiții defavorabile.

Amânarea formală a Regelui Ferdinand I de a semna ,,Pacea de la București”, duce la reintrarea României  în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest.

Primul Razboi Mondial s-a sfârșit pe 11 noiembrie 1918, când a intrat în vigoare armistitiul cerut de Germania pe data de 31 octombrie 1918.

Regele Ferdinand și regina Maria revin la București, dupa eliberarea teritoriilor romanești de sub ocupația Puterilor Centrale.

Statutul României în sângerosul război a fost de  țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă, iar la finalul și-a reluat rolul de țară combatantă.

Timpul i-a dat dreptate lui I. C. Brătianu

La 1 Decembrie 1918, ziua în care s-au unit teritoriile locuite de români sub Coroana de Oțel, purtată de Regele Ferdinand I. prietenul României, Henri Mathias Berthelot rostea „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”.

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
Distribuie.

Despre Autor

Lasa Un Comentariu